“A dark angel of sin/Preying deep from within”…

Unii…mă rog. Unii.

Iar Coverdale cântă alături de Steve Vai.

Americanii spun că albii vor deveni minoritari începând din 2042. Că hispanicii şi afro-americanii (vedeţi, măi, că sunt “politically correct”?) vor deveni majoritari.

Acum înţeleg povestea cu Obama. Vor să-i pregătească de pe acum pentru ce va urma. Lasă, că se decide el Schwarzie să candideze…

PS - Cred că la noi se va întâmpla asta mult mai devreme, ţinând cont de ritmul în care naşte populaţia minoritară, dar şi de faptul că există din ce în ce mai multe căsătorii între majoritari şi minoritari.

Finanţatorul clubului FC Argeş, Cornel Penescu, adică vita aia care prinsă că alerga cu nu mai ştiu ce maşină de viteză încerca să-i convingă pe poliţişti că nu trebuie amendat, pentru că pentru performanţele tărăboanţei ar trebui scrise legi speciale, a luat-o razna de tot.

Astfel, după meciul pe care echipa sa l-a pierdut în Ghencea, el a declarat că Gigi Becali şi Steaua au pregătit partida din toate punctele de vedere, cumpărând chiar şi comentatorii de la Antena 1, care au acoperit, prin spusele lor, greşelile de arbitraj ale lui Teodor Crăciunescu.

Acum, să spui că petarda ta de echipă a fost furată, fără să te gândeşti că valoarea este una complet diferită, nu este mare lucru. Să acuzi centralul de arbitraj tendenţios, fără să te gândeşti că Teodor Crăciunescu nu are, de multă vreme, treabă cu arbitrajul, se mai poate înţelege.

Dar să crezi că Gigi are trecere la trustul condus de Felix Motanul, adică ăla pe care îl punea să i-o sugă în faţa lui Oancea, asta ţine deja de patologie. Şi dacă pe a lui Gigi din capul târlei o cunoaştem, iată că pe a lui Penescu începem de-abia acum să o descoperim.

Carol I. Chiar aşa se va chema noua peliculă a lui Sergiu Nicolaescu, angajat iar într-o reconstituire istorică. Adică aşa cum i-a stat mereu bine, nu?

Cine credeţi că interpretează rolul celui care a obţinut independenţa ţării, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii? Exact! Sergiu Nicolaescu.
Eu sper să treacă de angoasele din “Orient Expres”, să nu-l pună pe Dan Bittman să-l joace pe rege când era tânăr şi să uite şi ultimul film cu comisarul, că altfel ne luăm cu mâinile de păr. Oricum, este o peliculă pe care o aştept şi pe care am s-o văd printre primii.

Pentru cei interesaţi de ceva mai multe amănunte despre Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (Carol I, adică…), se poate apela aici sau aici.

După “La Fitze”, probabil cea mai grea pierdere suferită de ţăranii sosiţi în parc să se dea în spectacol, alte două terase vor dispărea de pe suprafaţa pământului, pardon, a parcului. Prima ar fi o terasă betonată aflată la 100 m de Aleea Roata Mare, iar al doilea pas îl va constitui dezafectarea construcţiilor situate pe pontonul “Debarcader Scânteia”. Cei care răsuflă uşuraţi cu gândul la “Casa Di David” să nu tragă foarte mult aer în piept, pentru că se pare că şi acesta se află pe lista demolărilor. Tăriceanule, eşti bine, că păsăricile spun că matale mai haleai prin zonă?

Ei, dacă o ţinem tot aşa, prevăd că Herăstrăul va redeveni parc, în lipsa cocalarilor sosiţi să-şi arate impresiile pe la terasele şi restul de porcării din zonă. Şi aş crede că vor dispărea şi cuplurile care bântuie pe alei cu telefonul mobil în mână, urlând ultimul playlist de pe “U”, că doar n-o să-şi mai scoată ţăranul femela la plimbare, dacă nu are unde s-o adape.

De-abia aştept să mă duc să văd ce şi cum.

PS 1 - Vezi că mai ai un parc, Oprescule, e chiar vizavi de tine, nici pe acolo lucrurile nu stau foarte bine.
PS 2 - Cu prilejul ăsta o să se umple HardRock Cafe-ul, dar oricum acolo intră o anumită categorie de persoane, alea care suportă alte muzici, nu Salam şi Guţă…

Imbecilii de la “Libertatea” au însoţit-o pe Alina Plugaru într-un periplu prin sediile societăţilor de asigurări. Acum, nu ştiu dacă treaba asta a fost pusă la cale cu gândul de a ne face să ne simţim din nou de căcat ca naţie, sau dacă exact asta dorea să facă, dar paraşuta fără liceu terminat avea de gând, cică, să-şi asigure obiectul muncii. Pizda, adică, denumită social, pentru această excursie, “organe genitale”.

Tot ce a urmat este normal. Priviri vexate, portari agăţaţi, femei trecute de prima tinereţe care i-au sugerat să iasă din sediul societăţii şi să caute în altă parte, înmărmurire, bla bla bla. Până la urmă, a găsit înţelegere la Allianz Tiriac. Sau cel puţin aşa se pare.

Bun. Să îmi spună şi mie cineva la ce a folosit toată mascarada asta, pe care o consider neavenită şi penibilă? Să ne spună ce anume? Că nu suntem pregătiţi pentru unele lucruri? Ştim asta. Că avem unele fobii, greu de anulat? Suntem conştienţi şi de asta. Că lumea civilizată este la mii de ani distanţă de noi şi că habar nu avem cum să ne comportăm când ni se cere ceea ce a cerut domnişoara de mai sus? Perfect conştienţi.

Aşa că, de ce?

Cu Mihnea Georgescu am avut de câteva ori unele înfruntări care, trecând de spectrul politic, s-au coborât undeva într-o miştocăreală ieftină. Din punctul meu de vedere, deşi domnul Georgescu nu pare a fi la prima vedere o persoană cu astfel de apucături, am avut mereu senzaţia că şi-ar dori ca spectrul politic să fie pur şi simplu evidat de orice alt partid în afara PSD-ului, adică acela pe care-l venerează.

Nu am luat în seamă linguşeala (ca să nu-i spun altfel, pentru că sunt şi accente patologice pe acolo) adresată politicianului cu ouă multe, cum nu am luat în seamă nici faptul că mi-a târâit în noroi atât părinţii, cât şi anumite persoane ce locuiesc în sectorul 6, trecând cu vederea şi faptul că “mahalaua Titaniului”, aşa cum o numeşte el, este locul în care stau alte câteva persoane ce merită toată atenţia şi consideraţia. Asta ca să nu mai spun că mahalaua aceea mi se pare unul dintre cele mai aranjate cartiere aproximativ mărginaşe ale Bucureştiului, dar nu este condus de un pesedist, aşa că primarul din zonă trebuie flegmat în cel mai pur stil comunist existent.

Nu. Am tăcut. Însă…

Haideţi să analizăm împreună acest post.

1. Domnule Georgescu, sincer, mă lasă rece prosperitatea blogului dumneavoastră sau a dumneavoastră. Mi se pare penibil să începeţi cu o astfel de frază. Prosperitatea dumneavoastră vă rog să o asiguraţi cu resurse proprii. Cum ar fi mersul la muncă, nu cerşitul pe blog. Dacă aveţi de vărsat o anumită sumă în buzunarul şefilor partidului pentru ca aceştia să vă lase să vă jucaţi de-a senatorul, nu simt că noi, ceilalţi, am avea vreo răspundere. Aveţi un hobby? Şi noi, mai multe. Şi plătim pentru ele. Aşa mi se pare corect.

2. Domnule Georgescu, mi se umple ceva de lacrimi pentru semnalele pe care le-aţi primit. În primul rând, un nou candidat la Senat înseamnă o nouă cheltuială inutilă. Apoi, viitorul adormit de la Senat ar trebui să candideze folosind resurse proprii. Care ar fi motivul pentru care aş accepta să trimit încă un trântor pe fotoliile călduţe de acolo, pe banii mei? Şi faptul că semnalele acelea vă sunt potrivnice ar trebui să mă facă să regret? Ieşim cu pancarte, ne vedem la Universitate?

3. Domnule Georgescu, poate că dumneavoastră nu aţi aflat asta, dar să ştiţi că persoane demne de toată stima sunt şi în Ferentari, şi în Rahova, şi în Pantelimon, în general sunt peste tot. Faptul că spuneţi că doriţi să candidaţi la Sectorul 1 pentru că sunteţi un nobil nu face altceva decât să arunce o flegmă pe obrazul restului locuitorilor acestui oraş, una pe care NU o merită şi pe care, sunt sigur, nu aveţi căderea de a o arunca. Ca senator, veţi reprezenta o ţară, indiferent de colegiul din care electorii vor face greşeala de a vă ştampila numele. Sau asta nu mai contează?

4. Domnule Georgescu, blogger-ii nu au nevoie de senatori. Şi cu siguranţă, nu de unii care să ducă mai departe cincinalul în trei ani şi recoltele record la hectar. Iar dacă aceştia ar urma să dispună vreodată de un reprezentant în Parlament, atunci aş alege un individ care să reprezinte orice altceva, dar NU comunismul şi pe urmaşii de drept ai acestuia. Care să nu aibă legătură cu cel care a chemat minerii, cu cel care a ţinut România în loc atâţia ani şi, de ce nu, cu persoana care din postura unui politician de frunte ne-a pus să-i numărăm coaiele. Mă scuzaţi, ouăle.

5. Domnule Georgescu, nu aveaţi voie să recomandaţi o contribuţie minimă, cel puţin mie aşa mi se pare că stau lucrurile. Din nefericire, evitaţi să învăţaţi un lucru. O contribuţie la o campanie electorală, fie ea şi viitoare, este BENEVOLĂ. Aşa se întâmplă şi în SUA, unde cetăţenii care doresc să stea la baza unui anumit candidat depun în contul acestuia anumite sume de bani. Fiecare atât cât are şi cât crede de cuviinţă să-i încredinţeze viitorului posibil ales. Eu nu ştiu cât de corect este să impuneţi, chiar şi cu titlu de recomandare, un anume plafon, dar cu siguranţă nu cred o singură clipă că este moral.

6. Domnule Georgescu, faptul că nu vă deranjaţi până la bancomat pentru sume mai mici de 100 RON nu este, să ştiţi, decât problema dumneavoastră. De fapt, aici sunt două probleme. Prima ar fi aceea că se pare că adopaţi aceeaşi superioritate arogantă de care dispune şi unul dintre iluştrii dumneavoastră mentori ideologici, Adrian Năstase. Apoi, asta poate fi şi consecinţa faptului că deosebit de serioasa bancă ING nu are decât două sedii aproximativ apropiate de locaţia dumneavoastră de baştină. Unul vizavi de Cora Lujerului, celălalt pe Uverturii. Aici ar fi de trecut cu vederea, dat fiind că până la primul aţi face 10 minute pe jos, iar până la al doilea doar vreo cinci. Dar vă înţeleg, ştiu deja dintr-unul din materialele dumneavoastră anterioare, către care am dat link în debutul acestui material, că nu vă este locul printre “pulime”, aşa că depăşirea scârbei pe care o afişaţi pe toate gardurile are şi ea preţul ei. Nu, acel cuvânt din ghilimele nu vă aparţine de facto, dar atitudinea pe care o afişaţi îl lasă să se evidenţieze.

Trecând de punctele acestea, vă mărturisesc sincer faptul că acest material este modul meu de a face un “ceva” nedefinit pentru ţara asta. Nu vă urez să nu ajungeţi senator, nu vă urez nici măcar să decedaţi în campanie, aşa cum face o anumită trupă hip-hop, dar vă pot ura din tot sufletul ca cei pe care îi trataţi aşa cum o faceţi să vă răspundă la fel. Tatăl meu, ăla pe care îl consideraţi redus, alături de alţii ca el care au decis să nu voteze pesta roşie, avea o vorbă: “la porci, pentru a înţelege, trebuie să le dai peste rât”. Acum, nu sunt sigur că vi se aplică, mai ales datorită faptului că partidul dumneavoastră a demonstrat că este alcătuit din tovarăşi de nădejde, cu şoriciul gros. Dar sunt sigur că nu aveţi cum să înţelegeţi ce simţim unii dintre noi în clipa în care vă lecturăm rândurile, până ce nu testaţi pe pielea dumneavoastră.

Şi să vă mai spun ceva, stimate domnule Georgescu, o stimă care a devenit, după rândurile analizate, una la nivel declarativ, îmbrăţişând convenţia socială. Părerea mea sinceră, după ce am lecturat zeci de rânduri elucubrante din cadrul blogului pe care îl deţineţi, este aceea că politica nu este, în ceea ce vă priveşte, decât o scară pe care să vă săltaţi pentru scopuri personale. Nu ţara, nu poporul. Nu. Acelea sunt doar cărămizi cu care riscaţi să vă răniţi, iar spitalele sunt pline de adevăraţi accidentaţi, aşa că poate ar fi bine să le lăsaţi la locul lor. Pieptul trebuie şi el să respire, chiar dacă pe el sunt agăţate idealuri meschine. Din acest punct de vedere, poate că ar fi bine ca de la doamna Maria Barbu să adoptaţi măcar tactul de care aceasta dă dovadă în clipele în care are de spus lucruri puţin mai dure, pentru că din postura de politician atitudinea dumneavoastră nu arată deloc bine.

În încheiere, stimate domnule Georgescu, nu sper decât în forţa prostimii şi în faptul că în clipa când va sosi vremea, în ceea ce vă priveşte ea va reuşi să articuleze o negaţie din două litere.

NU.

PS - Comuniştii au negat întotdeauna totul, inclusiv evidenţele. Din acest punct de vedere, la ei mă aştept la absolut orice, şi cred că nu am uitat cum domnul Iliescu neagă şi în ziua de azi că a chemat minerii la Bucureşti, deşi există înregistrarea în care se aude clar cum le mulţumeşte că au răspuns boncăluitului său. Aşa că am ales să includ în postul meu print-screen-uri ale posturilor despre care am discutat pe parcursul acestui material, doar pentru a mă asigura că existenţa lor, chiar suprimată, nu va avea caracter efemer.

Aşa cum obişnuiesc să fac, trebuie să vă spun că Scaevola a renunţat să-şi mai smulgă din timp pentru blogging. Şi îl înţeleg perfect. În acest mod, după retragerea multor altora care reuşeau să spună şi lucruri interesante şi să scrie ceva mai mult de trei rânduri, blogosfera mai pierde un om de valoare.

Topurile rămân la locul lor.

Şi de pe firmament va mai dispărea un blogger, dar despre asta nu vă pot spune foarte multe, pentru că va fi un secret până în clipa în care nu se va mai putea face nimic. O zi bună să avem şi posturi cât mai bune.

Pe 8 noiembrie, Sala Palatului va fi martora unui eveniment cultural de excepţie. Mai precis, la Bucureşti vor concerta Ace of Base, adică ăia care mi-au terorizat cel puţin pentru doi de ani de zile tinereţea. “All That She Wants” se auzea din casa fiecărui dobitoc dotat cu casetofon cu becuri, marca “International” sau “Pawasonic” şi de la fiecare tarabă de la colţ de stradă.

Tare de tot. Bine că măcar ăştia beneficiază de sală, dat fiind că Sandra a ajuns să cânte şi pe pârtie la Sinaia, dacă nu mă înşeală memoria, iar King Diamond sau Obituary nu au mai umplut decât petarda aia de sală de la Agronomie.

Înţeleg că la noi este cimitirul elefanţilor…

Aşa. Eu am pus fotografia şi la mine, pentru că nu sunt sigur că mâine va mai exista. Dar pe posesoarea minunatei imbecilităţi o veţi putea găsi aici.

PS - Dacă nu v-aţi prins care este problema, citiţi ce scrie pe fotografie :)) Speshall, frate!